Slow Fox este un dans standard cu o masura muzicala de 4/4 si un tempo de 30 masuri pe minut. Este un stil de dans plin de eleganta si cursivitate, foarte asemanator ca stil cu valsul lent.

Slow Fox – ul este ultimul stil de dans sportiv predat la cursurile de dans pentru copii datorita ritmului mai greu de distins de catre cei mici si mai ales datorita echilibrului pe care acestia trebuie sa-l demonstreze cand pasesc pe ringul de dans.

Primul nume ale acestui dans a fost Foxtrot-ul aparut in anii 1920, un dans practicat atat de copii cat si de adulti.

Originea Slow Fox-ului se regaseste in America pornind de la actorul Henry Fox care impreuna cu alti artisti a pus bazele unui dans numit „Castle Rock”

De asemenea, sunt multe alte origini ale numelui Slow Fox, dans elegant asemanat cu mersul de vulpe (fox), poveste indragita de copiii care asociaza eleganta animalului cu urmele pasilor pe o singura linia.

Aceeasi poveste de eleganta a slow fox-ului este data de un stil de mers al cailor folosit in timpul lectiilor de dresura. Copii asociaza inca o data eleganta cailor si mersul acestora cu slow fox-ul.

Melodiile de slow fox sunt stilul jazz lent – blues lansat de mari cantarezi ca Loius Armstrong. Copii asociaza mereu slow fox cu melodia din desenele animate „Pantera Roz” unde coloana sonora apreciata de cei mici este pe ritm de slow fox.

Primele figuri din dansul sportiv Slow Fox predate la cursurile de dans pentru copii sunt cele bazate pe plimbarea cu fata si cu spatele pe ringul de dans, figuri care se numesc „walks” si „three steps”. Copii invata aceste figuri de slow fox pentru a intelege ritmul muzicii si pentru a reusi sa dezvolte ulterior figuri mai complexe.

Primele figuri de baza in slow fox, figuri care sunt predate si copiilor, pe laga cele de plimbare, sunt „feather step” si „change of direction”, figuri introduse pentru prima data de G.K. Anderson.

Avand in vedere ca slow fox-ul este ultimul dans sportiv predat celor mici, este explicat ca o combinatie intre elegantul vals lent cu ridicari si coborari si alternanta timpilor lenti si rapizi din quick step. In acest fel, copii imprumuta cacarcterul dansului vals lent si reusesc sa adopte alternanta pasilor in slow fox.

Intre 1922 si 1929 Frank Ford(impreuna cu Moly Spain in 1927 castigatori ai Star Championschips), cu care Josephine Bradley obisnuia sa ofere demonstratii au dezvoltat miscarea de baza din Slow Fox.

La acea data tempoul era inca neclar, muzica Foxtrot-ului variind intre 40 si 50 de batai pe minut in functie de formatia care o canta.

La sfarsitul anilor douazeci problema ritmului a condus la despartirea in Slow-Foxtrot cu 32 batai pe minut si Quick Step cu 50-52 batai pe minut .

Epoca de aur a dansului slow fox a fost considerata peruiada anilor 30 atunci cand adultii si copii erau fascinati de varietatea ritmului si a figurilor pe care le puteau aborda.

Slow fox-ul dansat de copii in concursurile nationale de dans sportiv reprezinta un adevarat spectacol pentru public, mai ales atunci cand se se asista la o finala de copii peste14 ani unde se scoate in evidenta cel mai bine caracterul elegant al dansului slow fox.